Daca ar fi asa simplu, cu totii am cunoaste reteta succesului ,iar depresia ar ramane doar un arhaism. Insa nu-i asa. Ne luptam nebuneste cu noi insine zi de zi sa ne scoatem capul din cotidian, din greselile zilnice pe care le facem, asemenea unui ritual nejustificat. Visam la relatii perfecte cu feti sau fecioare sculptate in cele mai nebunesti fantezii ale noastre cu gandul ca acestea se vor aseza pe picior, "intr-o buna zi". Stim cu totii cat de greu este sa ne adaptam unei schimbari, unei devieri de pe axa obisnuintelor, insa defectul nostru primordial consta in acceptarea lor ca si obiceiuri bune sau macar acceptabile. Oftam de fiecare data cand persoana mult-visata trece nonsalant pe langa noi, fara a baga de seama prin cate vise a umblat cu o noapte in urma.
Ironia este data tocmai de aceasta era in care posibilitatile de exprimare libera ating noi cote nemaintalnite, iar fenomenul de socializare a atins un prag global. Este foarte usor sa observam si sa comentam pe seama unui caz al copilului X din tara Y, unde este persecutat si drepturile nu-i sunt respectate, insa de ce nu ne este la fel de usor sa si actionam in privinta acestor cazuri ? De cand aprobarea a devenit mai semnificativa decat actiunea ? Personal, ma simt ca in cel mai prost joc de teatru pe care omenirea putea sa-l conceapa: sa pari interesat si sa te pretinzi afectat de un caz care nu prezinta nicio relevanta in viata ta si mai grav, nu te atinge cu nimic. Pentru tine este doar un caz trist, in care trebuie sa iti maschezi interesul pentru a fi acceptat de societate.
Propun sa amanam generalitatile si sa imputernicim particularitatile. Pe scurt, nimeni n-are nevoie de oameni ce se lauda tot timpul ca ei sunt de partea unei etnii,conceptii,grupari de oameni etc. Avem nevoie de grija celui de langa noi. Sa incepem de aici ! Sa parem mai interesati la spusele batranilor nostrii, la invaturile pe care le-au cules si amintirile care le-au realizat... ne deschid perspective si ne dezvolta campul vizual. Sa ascultam mai des de parinti, "devoratorii" de tinere suflete dornice sa zburde nestingherite in lumea asta cea "lipsita de rele". Pana la urma, si ei tot ca noi au fost, tot greselile noastre le-au facut si parca ar fi pacat sa nu sarim niste etape pentru a ajunge la altele, cu mult mai marete. Sa avem grija de cei mici, de frati-surori ori copii ce nu le dam atentie... DA, par enervanti si hiperactivi, dar inca odata apelez la imaginatia voastra si la amintirile cu voi din acea perioada. Mai tineti minte ce "mari" pareau cei din clasa a 8-a sau a 12-a ? Eram niste bieti viermisori pe langa acesti "mastodonti" ai copilariei noastre, statui in miscare sau cum vreti sa le mai ziceti. Dragii mei, cu parere de rau, tin sa va anunt ca acum, VOI sunteti "mastodontii". Recunosc, una din cele mai dificile actiuni pe care poti sa ti le impui este aceea de a te pune in pielea altuia. Toti marturisim ca o facem, dar niciodata nu acordam suficienta atentie asupra acestor cuvinte, deoarece aceasta dedublare implica o analiza din infinite unghiuri si ipostaze, fapt ce duce la o intelegere primara a ansamblului creat. Altfel spus, daca tu crezi ca te-ai pus in pielea cuiva, cu siguranta n-ai reusit in totalitate si niciodata nu vei putea. Cel mai indicat este sa te gandesti in sinea ta cum ai fi reactionat in acea situatie ?!
Ca o paranteza la "ascultatul de bunici si parinti"... a se lua in masura echilibrata , in proportii considerabile si luate fiecare la analizat. Degeaba iti vor explica "ai tai" de sute de ori ca ai gresit cu un lucru atata timp cat tu nu vezi greseala. Este important sa ramai in mod constant receptiv la schimbari si greseli, sa ti le asumi, sa le studiezi, si sa le gasesti locul in universul tau particular. Antagonic sau nu, "universul tau particular" inseamna pentru mine totalitatea informatiilor si conceptiilor ce-ti ajung la ureche si au un impact semnificativ asupra ta. Tu decizi ce sa faci cu aceste informatii; bune sau rele, vor avea repercursiuni atat asupra ta , cat si asupra celor din jur.
Asa ca gandeste-te bine, mediteaza, consulta-te, caci "secolul vitezei" mai mult ne impiedica sa vedem lucrurile cu adevarat esentiale si de folos ale vietii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu