Noapte . Nisipul se tolaneste modest
Lasandu-se calcat de 2 tineri indragostiti .
Apoi amortind fara de-nteles ,
Fara zgomotul vietii , suav adapostiti .
Saluta . Ei sunt cei ce venereaza marea ,
Doar ii va primi necontestat .
Timorati ii strabat sudoarea ,
Si ritualul s-a autocreat .
Fericire . Intrepatrunderea cu universul
Acum , aici , a luat fiinta .
Imbratisati ingana tainic versul
Iar sarutul redevine stiinta .
Soapte . In concubinaj cu vise ,
Toate se astern pe nisipul spalat .
Alaturi de lacrimile fetei nescrise ,
Si de indignarea de baiat .
Zambeste ! Pe chipul ei fantasme sunt ,
Melancolie , divinitate , tot .
Implinirea sufleteasca-n amanunt
Injectate sunt , ca un antidot .
Luna . Felinarul epopeicei nopti
Ii inveleste cu lumina .
Adormiti si de viata necopti ,
In timp ce irealul culmina .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu