duminică, 1 iulie 2012

Dorinta



Dorinta mea in noapte se arunca 
Cu ochii mari , ca o naluca
Buze arse , lacrimi de soapte 
Toate intruchipand aspiratiile-mi desarte .

In umbra asteptarii o-ntalnesc mereu
Mult prea mult ce-mi cere sufletul meu .
Nu am idee cat voi mai rezista ,
Insa nu e cu putinta a ma demasca .

Simt teama rasufland teroare ,
Fara ea , viata devine apus de soare .
Si totusi , aud firav a ei chemare ,
Legata-n lanturi de frici devoratoare . 

Ma-nchipui deseori inclestat de doua brate ,
Un univers divin , cu zambet de blandete .
Descoperind magia cea imbalsamata-n fete ,
Rog arhanghelului o iubire definita prin tandrete .

Vreau doar ciorchinii cei mai de sus ,
Schimbandu-mi statutul de om in plus .
Doar totul sau o viata de pagan ,
Descompunandu-ma ca un val de fum .

Voi ucide suferinta , disperarea , TOT !
Apoi din mine alta vietate va spune STOP !
Cenusa de-a pururi uitata va ramane ,
Si o poveste trista , fara de nume .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu