Paragraph III ( I'll see her again )
-Hey , Deamon , mai mergem la petrecerea aceea de care mi-ai tot povestit ?
-Bineinteles Noni , am un chef sa scap de tot stresul asta de la serviciu !
* Dupa 8 ani si 10 luni , tot ce a insemnat viata lui Deamon s-a schimbat : a plecat in Franta la matusa Otty alaturi de bunul sau prieten Nony , si-a gasit de munca si in scurt timp a devenit proprietarul unei mici afaceri iar ranile provocate de iubirea neimpartasita erau , teoretic , complet vindecate. Insa cel mai important aspect a fost ca o uitase pe Cristina . Avea aproape 26 de ani si simtea ca viata lui merita traita din plin .
** Am uitat sa mentionez faptul ca am invatat extrem de greu limba franceza , in ciuda grupului de prieteni din care am facut pana in prezent parte . ( Dar am reusit ! )
Ajunsi la petrecere , imi caut un loc confortabil de unde pot cuprinde cu privirea intreaga camera si imi torn un pahar de vin alb . Stiu ca era totusi o petrecere si bauturile de acest gen nu-i atrageau pe cei de varsta mea , dar pur si simplu am simtit nevoia de ceva curat , care sa nu-ti tulbure mintea prea repede , tinand cont ca noaptea care nici nu incepuse . Prietenul meu hazliu , pe de alta parte , a preferat sa se impulsioneze pentru dans cu o bautura de culoare verde , cu ingrediente numai de el cunoscute . Proprietarul "cel mic" , un pustan de nici 16 ani , cu parintii plecati mai mereu de-acasa , avea o mica pasiune din a face cele mai galagioase si dezastruase petreceri din intreg cartierul.
Orele treceau , muzica era data din ce in ce mai tare , oamenii din ce in ce mai veseli , insa cheful meu de a lua parte la acesta activitate scadea rapid. Chiar traiam cu impresia ca nu sunt bine-venit si locul meu clar nu este aici. Asadar , croindu-mi drumul catre iesire, usa de la intrare este deschisa din exterior de o superba domnisoara bruna , timida si parca usor debusolata de zgomotul asurzitor al petrecaretilor. Avea o frumusete de-ti taia rasuflarea , de aceea , ajungand in dreptul ei , nu reusesc decat sa-i zambesc si sa merg mai departe . I-as fi spus mai multe , m-as fi oprit sa-i admir chipul , insa picioarele mele nevrotice isi continuau traseul indiferent de circumstante . Ma ducea cu gandul la ceva famliar , o persoana pe care ar fi trebuit sa mi-o amintesc fara probleme ..
Pe drumul spre taxi avea loc in sinea mea o lupta puerila , incercand sa decid un lucru banal : Sa raman sau sa NU raman ? ( Nimic mai simplu ! ) Tocmai in dreptul masinii , cand nu mai aveam ce pasi sa fac , ma decid si ii fac semn soferului sa plece.Eram decis pentru ca aflasem cine era fata misterioasa .Atunci cand m-as fi asteptat mai putin , ma intampina Noni :
-Ce-i cu tine , agitatule ?
-Nimic , am iesit doar sa iau o gura de aer, i-am raspuns .
-Parca ai zis ca pleci ? S-a intamplat ceva , ca toata seara n-ai fost in apele tale ?
Ezit initial , imi socotesc in minte cateva cuvinte, fara folos insa , oftez adanc si-i marturisesc :
-Tu sti cine a venit la petrecere , Noni ?
-Normal , jumatate de cartier !
-Nu nu .. ma refer acum cateva secunde .
-Pai nu stiu .. o fata ...Cristina parca o cheama ? S-a mutat de curand in zona si vrea sa socializeze cu toti de aici . La cum arata , cine n-ar socializa cu ea ? Nu-mi spune ca ti s-a pus pata pe ea ! spuse el abtinandu-se sa nu explodeze in hohote . Defapt toti sunt in aceeasi situatie ca ..
-Termina ! Nemaiputand sa-i ascult vorbele ce nu se mai terminau il intrerup scurt . Tu te auzi ce vorbesti ? E Cristina , fata care m-a inselat acum 9 ani , dupa care am fost ravasit luni de zile , umbland ca un haotic pe toate stradutele , cersind ca un aurolac ca cineva sa-mi aline suferinta . Si acum imi spui ca , din pura intamplare , ea s-a mutat chiar in Franta , chiar in cartierul asta , asa ... din senin ?
-Imi vine atat de greu sa inteleg tot ce-ai spus , mai ales dupa la atatea pahare ... calmeaza-te si spune-mi ca tu nu vorbesti serios.
-Vorbesc al naibii de serios!
Ramas fara cuvinte , incep sa plang, degeaba , absurd , fara niciun sens , ca un adolescent ce are impresia ca stie totul si in acelasi timp nimic . Noni imi mai suna un taxi si intr-un final ajung acasa . Adorm cu greu , spre dimineata , agitat si nervos .
Paragraph IV ( Not anymore ! )
La cateva ore , telefonul suna de parca l-as fi avut in creier si raspund dupa mai multe incercari de a ajunge la el , pe jumatate in transa somnului . Cu toate acestea , tonul si rapidititatea cuvintelor imi provoaca un fior profund si iremediabil :
-Trezeste-te Deamon ! Ceva grav i s-a intamplat Cristinei !
-Ce ? Ce-ai spus ?
-Azi-noapte , dupa ce a aflat ca ai plecat , a alergat ingrijorata spre casa ta , iar pe drum , a fost lovita de un sofer beat . E la spital si tot ce vrea e sa te vada, numai numele tau il rosteste . In 5 minute sa fi pregatit de plecare !
De ce mi s-a dat o soarta ca asta ? De ce nu pot uita trecutul si sa-mi reconstruiesc viitorul ? Toate dorintele din viata mea au avut ca esenta un singur lucru : Fericirea . Am vrut sa fiu fericit , sa-mi traiesc viata cu cat mai putine griji si sa nu imbratanesc singur . Chiar daca am facut aceleasi greseli in nenumarate randuri , mi-am dorit sa fac decat bine cu speranta ca intr-o zi , bunatatea mea va fi recompensata , nu numai printr-o constiinta impacata ci si printr-o atitudine calma si binevoitoare a celor din jur . Naivitatea mea , nici dusa la extrem , n-a put sa-i faca fata realitatii , un zid imens care le loveste doar atunci cand nu esti pregatit .
Dupa o alergatura sanatoasa prin tot spitalul , gasesc incaperea unde se afla Cristina si rasuflu' usurat la vederea ei . Chinuita , isi ridica usor pometii sub forma unui zambet , indurerata pana la lacrimi. Mana ei dreapta imi face semn sa ma asez la capul patului . Mintea mea devine spontan cu camp parasit , toate gandurile ce tipau nu demult din toate directiile inlemnesc si singurul lucru pe care pot sa-l fac este sa-i accept chemarea tanguita .
-Imi pare rau , Deamon ! Tot ce-am vrut a fost sa te revad , zise ea cu glas stins.
-Sa nu-ti para rau ! A fost o surpriza neasteptata ... mie ar trebui sa-mi para rau pentru ce ti s-a intamplat .
-Mai sti cat de fericiti eram atunci , cand pierdeam orele doar uitandu-ne unul la celalalt ? Ca apoi sa ne desparta un om fara inima care m-a obligat sa fiu cu el pentru a nu te rani ...
Stupefiat la aceste cuvinte , reusesc totusi s-o intreb :
-Adica nu m-ai parasit pentru ca .. iubeai pe altcineva ? Nu-mi vine sa cred ca tot acest timp am trait cu impresia asta ...
Pulsul dintr-odata incepe sa-i bata mai lent , ochii ajung pe jumatate inchisi , rostindu-si ultimele cuvinte :
-N-am incetat sa te iubesc niciodata , Deamon , si nici nu o voi face ! Se pare ca acum nu ma mai poti salva , insa intotdeauna vei ramane ingerul meu !
FIN.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu